Ham-ham-hamfost o data ca niciodata

M-am uimit cât de repede pot creşte câinii. Precum Făt-Frumos din poveste, care creştea într-un an cât alţii în zece (de-aia a şi murit la vârsta de 10 ani), o şleahtă de 6 câini a crescut peste noapte în faţa blocului. Băi dar ştii cât de mari şi sănătoşi? Mari, cu gâtul gros, pieptoşi, sănătoşi, bine hrăniţi, spălaţi şi cu atitudine făloasă. Ce mai, de poveste. Doar că de rasă europeană, adică nu aveau pedigree-ul la ei. Seara nu era nici unul, dimineaţa erau 6 gata mari şi frumoşi.

Trei zile le-a luat minunăţiilor să se acomodeze cu obiceiurile locurilor. Şi când s-au obişnuit, şi-au intrat în pâine. Cum? Simplu:

Câinele: mamifer carnivor.
Regn: Animalia.
Încrengătură: Chordata.
Subîncrengătură: Vertebrata.
Clasă: Mammalia.
Ordin: Carnivoră.
Familie: Canidae.
Gen: Canis.
Specie: C. lupus.
Subspecie: familiaris.

Gata, am înţeles perfect despre ce e vorba. Înseamnă animale de companie a oamenilor. Adică pe lângă muncă, câinele tre să păzească gospodăria omului.

Spiritul ancestral şopteşte câinelui ce trebuie să facă, îi face chemarea străbunilor: păzeşte... păzeşte.. păzeşte...

Şi ei păzeşte. Omule dar păzeşte cu exces de zel! 3 nopţi toată trupa de 6 canidae chordate (adică futuţii de javre) latră cu îndârjire de seara de la 9 până dimineaţa la 2. Dar cu hămăială sub geamul blocului de se aude şi prin termopanul închis. Prima noapte hai c-o fi fost o maşină... A doua, o fi fost un alt câine ne-la-locul lui.. A treia noapte deja se dădeau lupte sângeroase. Pare-se prinseseră o pisică sub o maşină şi grumazele mai bine hrănite ca mine nu încăpeau să ajungă boturile până la ghietul animal hăituit...

Am ieşit pe geam. Ca şi alţii. S-a dat cu pietre. Cu roşii. Cu borcane. Cu petarde. NIMIC! Hămăiala exaspera un cartier întreg, continuu, fără obosire. O hămăială organizată, ca un cor, pe voci: acum lătra ăla gros, răguşit (probabil şeful) şi rar, după aia imediat un tânăr aspirant la şef de haită, percutant ca sodomizarea lui Victor Petrini, şi pe lângă ei printre lătrături ceilalţi pişicheri cu hămăieli scurte şi rapide de susţinere. Temeinic, hotărât, perseverent, cu simţ de răspundere, dar fără şanse vizibile de încetare, deja dat în rutină.

Am băgat două degete în gură şi am fluierat puternic şi scurt. Nu mai rezistam. Minune! Toţi 6 s-au oprit din lătrat intorcandu-şi capetele spre mine. Tăcere! Linişte! Uau.......

Se aude din vecini "bravo bă" şi se închid geamurile. Însemna că nu sunt singurul treaz la 2 şi cu capsa pusă.

Minunile ştiam că durează 3 zile. A noastră a durat 20 de secunde. Atât a fost linişte. Ăla răguşitu' de respira greu, îl ştii, nu era ta-su mă... a dat tonul iar. Pare-mi-se că-i întrerupsesem din ceva important. Şi-au reluat hămăielile de unde rămăseseră. F*cking sh*t!

Eeeee.. deschide nene calculatorul, internet explorer, google, "hingheri sector 6". Nimic. Nu există. E ceva, dar nu-s hingheri. Se cheamă Administraţia pentru Protecţia Animalelor. Dar au protecţia animalelor până la orele 16. Iar câinii mei au treabă numai după orele 21. Naşpa.

Am deschis iar geamul, şi am început să sudui tare, să mă audă. Nimic spectaculos, obişnuit, că-mi bag p şi mi-o scot prin toate găurile lor şi că îi f şi pe ei şi pe babele care le dau de mâncare şi pe tot neamul lor. Eeeeeeee când am pomenit de neamul lor, cred că i-am atins la coarda sensibilă, cred că ştiau că n-au pedigree-ul la ei că au început să se retragă unul câte unul, ştergând-o englezeşte cu mucles din gleznă. Rămăsese doar ăla răguşitu', pe baricade, lătra şi el aşa, într-o doară, fără ritm, fără noimă, cred că era surd şi nu-şi dăduse seama că ceilalţi au şters-o. În mintea mea zic, hai mă că nu e aşa rău, dacă a rămas numai unul, şi ăla răguşit, închid geamul şi nu-l mai aud. Mai sunt şi obosit, şi nervos, adorm imediat, numai să nu înceapă ăilalţi să latre iar.

Dar cu o ultimă sforţare, am mai făcut o încercare: "bă tu ce morţii mă-tii mai latri ca boul, vrei să-ţi iau gâtul?!". Băi sunt destepţi câinii ăştia, man, că a încetat brusc şi ăla să mai latre.

Victorie! S-a lăsat liniştea în cartier...

De două nopţi nu se mai aude nici un câine. Cred că vreun om de bine le-a făcut felul. Mai sunt unul-doi, dar destul de speriaţi. Se vede că nu mai au viteză, fiind singuri. Nu mai au tupeu. Sau or sta cu căcatul la cur să n-o mierleasca şi ei.

Să nu vă fie milă de ei. Să vă fie milă de noi. Câinii vagabonzi nu ar trebui să existe, conceptual. Sunt o infecţie, ca şobolanii, ca puricii, ca ţânţarii. De şobolani de ce nu îi e milă nimănui? De ce nu ţipă nimeni că "libertate şobolanilor, e şi ei nişte suflete şi trebuie să mănâncă şi gura lor ceva"? Păi dacă e să luptăm pentru animale, atunci hai să luptăm şi pentru muşte şi ţânţari! Că şi ele sunt fiinţe vii. Şi şoarecii. Hai să ţinem haită de şobolani la bloc, să le ducem de mâncare şi să-i mângâiem când trecem pe lângă ei "voai ce drăgălaşi sunt"... Ia tu unul din ăla în casă, spală-l, dă-i să mănânce, pune-i lesa şi ieşi cu el la plimbare.

Hai lasă, bine că s-a terminat.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Related Posts :