marți, 24 martie 2009

Dragă tată

Dragă tată,
Nu ne-am mai văzut de mult, sper că tu eşti bine. Ştiu că stai cu ochiul pe mine, dar trebuie să-ţi mai povestesc şi eu. Eu sunt bine, m-am făcut băiat mare, fi-mea s-a făcut şi ea dit-a-mai domnişoara, o mândreţe de fetiţă, frumoasă foc şi cochetă nevoie mare. Este destul de mare ca să îi povestesc de tine, ştie acum cine eşti, şi mă întreabă când vii să o scoţi la plimbare în parc, că vrea să o plimbe bunicul cu rolele. După cum te ştiu eu, tare fălos şi ţanţoş te-ai afişa cu ea prin parc, cu zâmbetul ăla al tău ştrengăresc, băgându-te în vorbă cu toate mamele tinere şi frumoase, aşa cum te făleai şi cu noi, "florile din grădina ta". Cred că ai iubi-o la nebunie pe nepoată-ta dacă ai vedea-o.

Cât au trecut... 19 ani, dar te ţin minte ca ieri. Ştii foarte bine că nu te-am uitat, că vorbim aproape în fiecare zi şi că mă gândesc la tine în fiecare zi. Zi de zi, lună de lună, an de an. Ce repede au trecut anii ăştia de când ai plecat.

Ţi-am zis ultima oară, că te-am visat că te-ai întors la noi. Ce bucurie! Dar de obicei, visele astea sunt invers. Să însemne că gata, nu te mai întorci? N-o să te mai văd? M-am obişnuit să fii alături, să te întreb ce să fac când sunt în impas, să îmi pui o vorbă bună pe ici pe colo, să îmi arăţi cărarea cea bună, uite pe acolo fiule pe acolo, ia-o pe acolo că e bine îţi zic eu.

Mi-e dor de mirosul tău de tutun, impregnat în toate hainele, în toată bucătăria, în tot dormitorul tău mare, ce n-aş da să ne certăm că fumezi în casă! Dar am zugrăvit şi gata, s-a dus mirosul. M-ai fi ajutat la zugrăvit, sunt sigur. M-e dor de scrisul tău mărunt, uşor ilizibil, pe marginea tuturor cărţilor cu Bucureştii de altădată, a cărţilor de istorie, a dicţionarelor de tot felul de nu am auzit de ele, de scrisul mărunt cu albastrul invariabil de uniform al minei de pix şi iscăliturile de modă veche, datate, pe pagina titlului cărţilor pe care ai cheltuit o groază de bani.

Ştiu că nu o să mă ridic niciodată la nivelul la care ţi-ai dorit. Tu erai deştept, nu ca mine... Îmi aduc aminte câte ştiai, erai o enciclopedie. Mai ţii minte toate alea? Eu le-aş fi uitat până acum. Dar sper că nu te superi pe mine. Că tu eşti bun. Eşti bunătatea întruchipată şi mă ierţi.

Dacă eşti aşa de bun, de ce nu te întorci la noi? Nu vezi că mă topesc de dorul tău? Cât mă mai laşi să fierb?

Dar scuză-mă, te rog, nu intenţionam să te cert. De fapt, vroiam să îţi urez "La mulţi ani!". Pe 25 faci 61 de ani! Ce bunic tinerel! He he he. La mulţi ani, să ne trăieşti, să ne creşti, să fii sănătos, să te bucuri de noi, şi să nu mai fii aşa de grijuliu......

......acolo unde eşti, în Ceruri. Odihneşte-te în pace; noi suntem bine.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Related Posts :



11 comentarii:

  1. inka

    :-s

  2. april16

    of, ai scris atat de sensibil si de frumos...
    iar de acolo, din Ceruri, ai primit ploaia asta drept raspuns...

  3. Bigdady

    Am ajuns sa plang citind pe un blog...

    Fara sa simt am fugit cu gandul spre cel ce mi-a fost tata pana acun 2 ani, ciroza l-a luat de langa noi. E prima data cand scriu despre asta, sper sa nu deranjez pe nimeni, dar cred ca am sa ma acuz toata viata pentru acea noapte...
    M-a trezit mama dupa miezul noptii, tata pleca iarasi la spital, asa cum o facea regulat de cativa ani incoace, se simtea rau. Eram atat de obisnuiti cu plecarile astea incat...
    Am aflat a doua zi ca s-a stins pe patul de spital si ultima mea amintire ramane imaginea lui indreptandu-se catre un taxi. Stiu ca nu as fi putut schimba nimic, stiu ca moartea ne ia de cele mai multe ori nepregatiti dar mai stiu ca a fost TATA si ar fi trebuit sa fiu langa el, sa-l tin de mana, sa-i spun ceea ce nu i-am spus niciodata: TE IUBESC!

  4. Digital Elf

    Chestia cu TE IUBESC mă apasă şi pe mine... chiar am uitat să o menţionez. Dar nu a intrat timpul în sac. E timp. E timp.

  5. dojo

    Mi-au dat lacrimile.

    La multi ani, acolo printre ingeri, tatalui tau :(

  6. Anonim

    Of Doamne. In viata mea nu am citit ceva mai trist ca asta. Foarte frumos si dureros ceea ce ai scris. Nici nu pot sa exprim ce am simtit cand am citit...durere...melancolie...speranta...bucuria ca inca nu ii scriu tatei asa....
    Foarte frumos spus oricum.

  7. Daniel Buca

    Frumos scris!
    In decembrie s-au facut 19 ani de cand a murit si tatal meu; nu pot sa-ti spun cat m-a impresionat postul tau. Si mie mi-e tare dor de parintii mei :( .

  8. Sadak

    Foarte frumos articolul. Scris din suflet, se vede. Așa-mi place să văd, nu certuri și înjurături peste tot.

  9. brightie

    m-ai terminat cu scrisoarea asta. tatal tau e mandru de tine, sunt sigura :)

  10. Anonim

    m-ai emotionat tare cu articolul tau...

    eu inca am noroc ca tatal meu e in viata si sper sa fie pana la adanci batraneti... in schimb mi-am pierdut bunicul(de fapt amaindoi , dar de unul eram legata mai mult) si n-am cuvinte sa-ti spun cate amintiri si gesturi si vorbe m-au napadit...

    P.S. tatal tau e foarte mandru de tine sunt ferm convinsa!!!!

  11. Grim_Cris

    Cu greu am terminat de citit. De comentariul lui bigdady nu mai spun ... ma treceau fiori. Soarta a facut sa raman fara tata la varsta e 4 ani. A murit de leucemie si, desi au trecut 12 ani de atunci inca imi lipseste.

    De multe ori am vrut sa scriu pe blog despre asta dar cum scriam titlul si prima propozitie ma treceau fiori si preferam sa ma opresc si sa sterg totul. Deocamdata n-am sa scriu despre el in articolele mele

Trimiteți un comentariu

Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D