miercuri, 22 aprilie 2009

Space - the final frontier

Universul, se zice, este infinit.
Defineşte "infinit".

Adică atomii mei, moleculele, celulele, mă definesc pe mine, cu oase, muşchi, vase sangvine, etc. Eu stau într-un oraş. Dacă te uiţi din avion, poate mă zăreşti. Într-o ţară, într-un continent, pe o planetă, care mi se pare imensă. Dacă te uiţi de pe orbita Pământului, nu mă vezi, aşa de mic sunt.

Planeta, am învăţat, se învârte cu o lună satelit, în jurul unei stele numite Soare, la o distanţă uriaşă de acesta, încălzindu-se vara când se apropie, răcindu-se iarna când se îndepărtează.

În jurul soarelui mai sunt alte planete, unele de nu ştiu câte ori mai mari decât Pământul. Sistemul solar. Ca sistemul nostru, mai sunt câteva milioane de stele, care împreună fac galaxia Calea Lactee, având un diametru de aproximativ 30 kiloparseci sau 100.000 ani-lumină şi o grosime de aproximativ 3.000 ani-lumină. Ea conţine aproximativ 3·1011 stele şi are o masă de aproximativ 6·1011 ori masa Soarelui (wikipedia).

Deja mă simt copleşit de aceste cifre.

Milioane de astfel de galaxii, se întind în jurul nostru, nelimitat.
Până unde?

Hubble a susţinut că acum circa 13,7 miliarde de ani în urmă, universul încă nu exista. Dar la un moment dat, s-a trezit un punct de ceva, mai mic decât un vârf de ac, de dimensiune subnucleară, care la momentul "zero" a ieşit din starea lui de singularitate şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bangul, care mai continuă şi în ziua de azi. Din acel punct s-a creat toata imensitatea de azi, infinită.

Oare e posibil?

Şi se tot extinde.

Unde?

Unde are loc să se extindă? Ca un balon, care când se umflă, totuşi în afara lui este altceva. Eu îmi închipui universul acesta ca o cameră neagră, în care sunt înghesuite toate planetele, stelele, galaxiile, etc., la care îi deschizi capacul şi te uiţi înăuntru.

Dar în afara lui, după el, ce e? Că dacă te apucă nebunia şi începi să mergi către capătul universului, cum adică nu îl vei atinge niciodată? Presupunem că eşti nemuritor, şi poţi merge drept înainte, fără oprire. Până unde?

Damn...


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Related Posts :



3 comentarii:

  1. Ella

    Pai cica universul e in forma de gogoasa. Cu o gaura in mijloc. Si cica trebuie sa descoperim inca o dimensiune ca sa pricepem ce si cum si pana unde.

  2. varza

    Eu zic sa nu mai te gandesti la de astea ca intri in depresie :P

  3. Anonim

    damn...it make me feel so good thinkin' abt it..my problems die imediately when i think how really huge is the Univrs in comparison to our issues!

Trimiteți un comentariu

Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D