Am întâlnit des problema femeilor de a nu-şi găsi fericirea alături de un bărbat din cauza trupului corpolent. Multe sunt femeile corpolente în ziua de azi, şi mi se pare că multe greşesc din cauza atitudinii pe care o au faţă de viaţă şi de ele însele.
Problema, în străfunduri, e mai din sine însăşi, decât legată strict de aspect. Eu cred cu tărie că acea femeie este o timidă. Complexele vin din nemulţumirea omului cu viaţa sa, "acoperind" nerealizările cu "defectele" vizibile. De-aia nu merge, că sunt grasă. D-aia nu mă iubeşte ăla, că sunt urâtă.
Pe cuvântul tău?!
Am văzut femei şi frumoase, şi urâte, şi slabe, şi grase. Nu pot să spun care şi cum erau mai frumoase. Fiecare în felul ei îşi arăta o frumuseţe, un şarm, care te făcea să uiţi de defecte. Am exemple foarte clare de fete "pufuleţ" care debordau de încredere, de râsete şi de voie bună.
Dacă ştii că nu poţi slăbi, din cauza glandei, sau mai ştiu eu din ce cauză, încearcă să-ţi accepţi "defectul" - dar te asigur că nu e un defect - şi să-l prefaci în avantaj. Dacă eşti timidă, preschimbă-te într-o femeie sigură pe ea, care arată că e conştientă de ceea ce este şi ce poate, şi "rade" tot! Atitudinea creează aptitudinea.
Ştiu că e simplu de zis, greu de făcut. Dar în timp vei conştientiza asta şi o vei face singură. Şi vei vedea cum te transformi, şi viaţa îţi va merge din plin. Pentru început, propune-ţi să observi femeile de pe stradă, din magazine, de peste tot. Când auzi un râset de femeie, uită-te repede după ea şi observă-i siguranţa mişcărilor, a vorbelor şi a gesturilor. Observă cu ce e îmbrăcată, ce ascunde pe sub haine şi nu se vede. Pun pariu că 90% din femeile care râd în public sunt mai plinuţe.
Caută să-ţi găseşti punctele forte. Poate ai picioare frumoase, poate ai sâni mari, poate un fund chiar dacă proeminent, totuşi frumos, poate ai nişte ochi superbi. Încearcă să-ţi conştientizezi punctele forte şi să le pui în valoare. Alege-ţi îmbrăcăminte care să îţi evidenţieze sânii, să îţi subţieze talia, să îţi lungească statura sau picioarele. Poartă un dres plăcut, pantofi frumoşi cu toculeţ sexy, pantaloni care să te avantajeze, sau fuste sub genunchi. Fii întotdeauna fardată discret, îngrijită şi frumos parfumată (dar nu exagerat). O eşarfă diafană îţi poate ascunde guşa şi da o culoare vioaie, la fel şi părul să fie permanent îngrijit, spălat şi vopsit dacă e cazul.
Răspunde întotdeauna: multă puţină, mă simt al naibii de bine în pielea mea!
.. şi fă cu ochiul zâmbind ştrengăreşte!
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
De ce e important să alegem ca primar răul cel mai mic.
-
M-am uitat, fără interes dar cu o anumită voioșie inspirată de bătrânul
Cargiale, ce circ și ce comedie a adus perioada preelctorală în România. La
Bucur...
Acum 2 zile
Pfii, o sa ii faci concurenta dr-ului Andrei in materie de "Lectii particulare".
Lasand gluma la o parte sa stii ca ti-am citit argumentatia cu atentie. Eu sunt de parere ca atitudinea de care vorbesti ar trebui sa o aiba orice femeie, fie ea slaba sau grasa, frumoasa sau urata.
Am facut un liceu si o facultate in care predominau fetele (ca sa nu zic ca erau mai mult 90% gagici). Si am avut si colege frumoase - da' frumoase, nu asa!- care aveau reale probleme in a-si gasi un prieten. Eu cred ca si tipele frumoase - ma refer la cele foarte frumoase, nu dragute- au probleme in a-si gasi pe cineva, pe ideea ca majoritatea tipilor credeau ca sunt prea misto ca cineva sa nu le "traga clopotele". In plus, cand lipseste acea stralucire, din privire sau din vorbe, frumusetea nu face doi bani. E un bun perisabil.Frumusetea interioara si sarmul raman-cel mai adesea. Valabil si pentru femei si pentru barbati.
Chiar ma simt bine-n pielea mea. :)
Nu-s enorma,da' nici slaba,sa zicem ca-s "pufoasa",asa m-a caracterizat odata un nene,dupa ce io-i spusesem (razand)ca daca sta in spatele meu nu prea se vede (ori eram io prea grasa ori el prea slab,nu? :D ).
Altu',la o prima "vizionare" mi-a spus ca-s mai grasa ca-n nush ce poza ii trimisesem io (m-am inrosit,poate avea dreptate,da' io zic c-a fost magar).
Si-as mai avea de povestit,da' important e ca nu-mi mai pasa de ce zic altii.
Am invatat sa ma simt bine in pielea mea. :)
Nota 10 pentru articol!
Multumesc foarte intens pentru aprecieri si pentru deschiderea de a comenta, precum si pentru atitudinea sanatoasa pe care o ai. Daca mai ai timp altadata, poti sa mai povestesti.
Ti-as ura bine ai venit, daca nu ai fi ramas anonima! :D
Anonima sau c-un nick oarecare,nu-i tot una!? :P
Nu e problema, dar Anonim a mai postat de cateva ori pe blog, d-aia nu mai pot ura bine ai venit :D
Mda,asta-i o problema.N-am mai postat pe blog.Hmmm,io-s "noua anonima",o.k? :D
frumos mesaj, si intr-adevar e greu de facut transformarea de la persoana timida la sigura pe sine. eram retrasa si mi-era teama sa deschid gura, pana prin clasa a 11a, cand cateva evenimente au inceput sa ma schimbe. acum la aproape 22 de ani sunt schimbata, insa au ramas unele sechele.
se-ntampla sa nu fiu corpolenta, dimpotriva sunt chiar mica si relativ slaba, si ma gandesc ca pentru o persoana care are si aceasta apasare e si mai greu sa faca tranzitia, mai ales daca atitudinile din afara nu o ajuta (oamenii E naspa)