Dau vina în special pe facebook. Cred că el e de vină. Găseşti pe cine vrei şi mai ales te găseşte cine nu vrei. Colegi de la alt loc de muncă. Prieteni de-ai colegilor de la alt loc de muncă. Prieteni de-ai prietenilor. Colegi de şcoală generală. Foşti amici. Toţi, în câteva două-trei luni. Dintr-odată, a explodat lista de "prieteni" la peste sută. Şi dacă vorbesc cu 2-3 zilnic. Ne-am regăsit, ne-am văzut pozele, ne-am văzut datele de naştere, gata, mai vorbim de ziua lor de la mulţi ani.
E ceva un fenomen în atmosferă de toată lumea îşi caută prietenii din vechime?
De fapt facebookul e un fel de google pentru substantivele proprii.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Partea leului sau de ce , uneori, capitalismul e gresit
-
Am avut o relație comercială cu Ing Bank aproape 23 de ani. Ani în care
rulajele firmei mele au depășit milioane multe de euro. Nu am întârziat
nici o pl...
Acum 2 săptămâni
da ai dreptate :D si io zic la fel :))))))))))))
"E ceva un fenomen în atmosferă de toată lumea îşi caută prietenii din vechime?"
Se numeste curiozitate :D si e maaaare... :D
Posteaza-l pe Facebook sa ii dau like. :))
mie mi se par cam dubioase "regasirilea" astea , mai ales cele de pe facebook. vezi ca-ti cere prietenia, incepe sa comenteze la poze, da like-uri la prostiile de pe wall, ca intr-un final sa-ti spuna de ce te cauta ... deci, regasirea are un scop. sunt singurul care-a patit-o ?
eu nu am facebook pt ca n-am chef sa am 300 de prieteni. :))
ps: m-a distrat deletrrix :))
apai vezi, io pe facebook mi-s tot brightie.
gasesc numa' pe cine vreau eu.
restul, sa-mi scrie. post-restant. :)