Nu am crezut vreodata ce sentiment puternic poate sa-ti creasca in piept cand vezi cum de sub mana ta pleaca singur copilul pentru prima oara pe bicicleta. Dupa o ora de mers cocarjat, de tinut bicicleta dreapta, de franat, de tinut teorie, de enervat, de incurajat... cand nu mai aveai nici o nadejde... iti vezi copilul cum pedaleaza dintr-o data singur. Nu stii ce sa faci mai repede, de ce sa te bucuri mai intai: ca ai scapat de tinut bicicleta, ca merge in sfarsit... sau sa te uiti cum pleaca, amintindu-ti de primele tale pedale de acum 30 de ani, de primele rosaturi dintre picioare de la sa, de primele zgarieturi pe picioare si de durerea din palme de strangerea ghidonului. Acum, e randul copilului tau sa viseze la noapte ca zboara cu bicicleta.
Partea leului sau de ce , uneori, capitalismul e gresit
-
Am avut o relație comercială cu Ing Bank aproape 23 de ani. Ani în care
rulajele firmei mele au depășit milioane multe de euro. Nu am întârziat
nici o pl...
Acum 3 săptămâni
:D